marți, 28 ianuarie 2014

A șaptea zi

       Peste satul meu s-a așternut  zăpada albă și pufoasă ,iarna a venit în sfârșit !Cum devenim iar copii când începe să ningă ! Prin anul  1974 cred că era, au  început într-o zi să cadă fulgi mari ,fără oprire și a nins,nu s-a oprit până ce zăpada era aproape de streșinile caselor.Nu,nu e glumă,noi ,copiii ne-am bucurat nespus ,a doua zi n-am putut  merge la școală.Au ieșit  toți ,mama și noi,vecinii și copiii lor să curățăm zăpada de prin curte,apoi din fața caselor,totul într-o veselie și-ntr-o stare de bine care mă  face și acum să tresar.Și ulița noastră era plină de copii care mai de care pus pe glume și nebunii......Când fugeam toți pe deal la noi sau la Raveica Siichii, mamele stăteau  în drum și se bucurau și ele de joaca noastră.Ce ne dojeneau când săream la trambulinele construite de noi și ne dădeam peste cap cu sănii și schiuri cu tot!
Ei,dar povestea cu schiurile e intersantă!Erau făcute de noi din scândură de cireș cu toporul,apoi fierbeam câteva minute bune vârfurile schiurilor.Îndoiam mai departe aceste vârfuri fierte  și moi între zapii de la gard,lăsam să stea acolo până a doua zi și apoi eram sportivi adevărați.
Și iernile erau mai blânde cu noi.........

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

A șasea zi

   
 A nins azi, a nins puțin ,mi-a fost dor de iernile de altădată, copilăria cred că este perioada care lasă urmele cele mai adânci în viața noastră.Și  iată că îmi amintesc de anii  fără gânduri ,aveam 8-9 ani ,mergeam la  vechea școală din sat ,acum s-a construit alta în centrul satului,unde sunt la rândul meu învățătoare,mă văd pe mine și pe alți colegi de-ai mei prin curte bătându-ne cu bulgări....Și iarna era iarnă,zăpada era albă și multă si parcă mai caldă ca azi....Îmi apăram colegele de colegii mai insistenți,eu fiind zidul de care nu puteau trece,mă luam chiar la harță cu ei și aproape mereu ieșeam învingătoare(fără modestie!).
       Ce dragi ne erau zilele de sâmbăta,noi am mers la școală 6 zile din 7,aduceam toți săniile și schiurile noastre  de acasă și mergeam împreună cu domnii învățători și profesori pe dealurile satului ,la săniuș.
Cum mai răsunau văile de chiotele și de veselia noastră!Cele 3-4 ore cât stăteam să ne dăm treceau mai repede ca gândul și chiar dacă unii dintre noi nu aveam haine atât de groase sau ghete și cizme de calitate(gândiți-vă că aproape toți copiii purtau cizme de cauciuc pentru că erau foarte ieftine!) ,nu simțeam gerul ,plăcerea jocului era stăpâna supremă.Cu obrajii înfocați porneam toți ,care încotro, spre casele noastre ,cu gândul la mâncarea caldă gătită de mama și la următoarea sâmbătă când ne vom reîntoarce pe derdeluș.
       Asta mi-a venit în minte azi în timp ce frământam pâinea și  afară fulguia ușor.Ce vă amintiți voi din iernile copilăriei ?

joi, 23 ianuarie 2014

A cincea zi

         
             Mi-am propus să fiu mai optimistă, realizez că e greu să fac asta în România, când în jurul meu pesimismul e în floare,răutatea și nedreptatea merg mână în mână,dar nu mă las copleșită.Poate că  de vină e  zâmbetul copiilor care ne întâmpină în fiecare dimineață.Sau poate peisajul de o frumusețe aparte al satului meu,Luncasprie.Sau de ce nu, amintirile din copilăria noastră ,dorința de a le oferi elevilor de azi ceea ce
ne-a lipsit nouă.......
            Și totuși , cum aș putea să nu vorbesc despre accidentul aviatic de aici din apropiere,din Munții Apuseni !Nu-mi dă pace gândul că am fi putut face mai mult ,câte vieți trebuie să mai cadă pentru ca autoritățile,culmea ,,aleșii noștri”,să ia măsurile potrivite,să regândească sistemul de sănătate și învățământul ,să le așeze acolo unde le este locul într-o societate democratică?!
            Nu credeți că poporul român are nevoie de oameni sănătoși și educați pentru a trăi cu onoare și demnitate?
            Ce exemplu de sacrificiu și de  dragoste pentru semenii ei a fost studenta Aurelia Ion care la acea oră din zi, făcea voluntariat pentru salvare de vieți și nu  bătea cluburile din oraș ca majoritatea tinerilor de vârsta ei!Coincidență sau nu,parcă o mână nevăzută i-a ales pe ei,cu aceleași inințiale ale numelui și prenumelui A. I.Poate că este un mesaj de reîntoarcere,de reculegere ,începutul și sfârșitul....
Recunoștință și respect pentru ea și pentru pilotul Adrian Iovan!
La noi   în țarină-Luncasprie



         

marți, 21 ianuarie 2014

A patra zi

        Am revenit cu pași sfioși , au trecut anii,iată e 2014 și viața în România s-a acrit și mai mult.Cu toate acestea,am început să gândesc pozitiv,să caut în jur lucrurile pentru care merită să trăiești frumos în fiecare zi.
        Sunt sigură că voi găsi începând de acum ceva care să-mi atragă atenția ,să mă uimească și să mă facă să zâmbesc și pe voi împreună cu mine.
     Vă las  acum să vedeți filmul documentar de laTravel despre România.Este emoționant ,magnific,.....,ireal de profesionist, realizat de jurnaliști adevărați!
https://www.youtube.com/watch?v=cnYL4ztIcRY&feature=youtu.be&ab_channel=gabi0408 http://youtu.be/cnYL4ztIcRY
       
Toamna în satul meu-Luncasprie

sâmbătă, 10 martie 2012

A treia zi

               E incredibil cât de indiferenți sunt românii ,căt de nerealiști ,cum să se schimbe viața lor dacă nu fac nimic pentru asta?!Ei știu doar să se plângă ,să privească atunci cînd semenii lor sunt la greu,să bârfească pe la colțuri de stradă și chiar atunci  când ar fi cazul să ia o atitudine corectă, să devină orbi și muți,cu tot felul de scuze patetice:,,Ce putem face?!”
                  Treziți-vă ,e momentul schimbării,dragi români !Armele noastre sunt voturile.Fiecare om e important,deci fiecare poate face ceva pentru noi și România .Nu stați deoparte și faceți bășcălie,bășcălia este arma prostului în fața valorii.
                  Să mergem până la capăt ,să mergem la vot,să fim consecvenți  și măcar acum să ne urcăm în barca potrivită.
                  Românii pot schimba lumea!
,,La cosit”  de Mitea Camelia



vineri, 9 martie 2012

A doua zi

            Am revenit ,dragi români,să ne spunem durerile și bucuriile,să ne încurajăm pentru a merge mai departe.Dar nu oricum, trebuie să ne reamintim de vorbele scumpe ale eroilor neamului românesc:,,În unire stă puterea!”
              Nu pot  să cred că  acest popor al nostru se împacă de  22 de ani cu gândul că nu mai are ce face pentru a avea o viață mai bună pentru toți ai lui.Armele noastre sunt voturile cu care îi vom sancționa la următoarele alegeri,așa că voi spune, parafrazându-l pe un mare actor român,Mitică Popescu :,,Fiți deștepți și fără frică!”
                Alegerile.........Se apropie cu pași grăbiți și ne strigă,cînd la un kilogram de zahăr aruncat  din mașini peste noi ,când la  o umbrelă portocalie sau poate  o porție de fasole cu cârnați și o pîine,totul e atât de josnic,ne cred atât de  iraționali  încât  vă  cer să  nu le mai faceți jocurile lor murdare . Să creadă oare că noi nu ne dăm seama că nu-i vedem 4 ani după ce i-am ales, că nu mai fac băi de mulțime și nu le mai pasă de promisiunile  făcute?
                  Ba cei mai mulți dintre noi facem haz de necaz,așa  cum am auzit-o  azi pe o colegă.Nu ne putem permite să fim indiferenți ,e vorba  și de viața copiilor noștri , nu trebuie ca și ei să mai fie o generație de sacrificiu.
                  Prin urmare,  votați schimbarea, votați Partidul Poporului Dan Diaconescu,cel puțin n-a mai guvernat  și are la conducerea sa un om care te fascinează ,te intrigă să-l cunoști și deși ar putea trăi liniștit cu tot ce a realizat până acum din jurnalism și TVO ,dorește să salveze poporul român.
                   Nu poate face asta singur,are nevoie de noi ,deci ,dragi români,a sosit timpul să rupem lanțurile
și să fim liberi și demni !
Simbolul Revoluției din  1989