Vacanța s-a terminat,a venit toamna pe furiș,în dimineața asta am văzut și rândunelele agitate de vântul toamnei pornit dintr-odată.La sfârșitul fiecărei veri mă cuprinde o tristețe caldă,mi-e dor de copilărie, de ziua când începeam cu emoție școala, anii de liceu, întâlnirile cu colegii, de grija mamei să avem tot ce trebuie, mai târziu apoi de zilele la cumpărături cu fetele mele,de penarele frumos colorate și uniformele albastre cu șorțuleț, de codițele lor împletite și prinse cu fundițe albe. Mi-e dragă toamna la țară ,grămezile de porumb pe câmpuri acoperite de brumă,mirosul de struguri copți și castane fierte ce au culoarea părului meu, pădurea din jurul casei pictată parcă de un artist nevăzut , îmi place cămara ticsită cu murături, zacuscă și dulceață ,forfota vecinilor tăind lemne pentru zilele reci ce se apropie, plăcintele cu prune coapte în cuptor , hilinta improvizată de creanga unui copac, dragi îmi sunt acestea toate căci ele ne trimit acolo în tărâmul numit copilărie.
Și mă bucur apoi că tristețea asta caldă se transformă într-o bucurie, e bucuria aceea că sufletul rămâne tânăr și că nu lăsăm anii să aștearnă praful uitării peste viețile noastre.
Să aveți o toamnă cât mai frumoasă cu amintiri plăcute din copilărie și multe realizări !
