marți, 28 ianuarie 2014

A șaptea zi

       Peste satul meu s-a așternut  zăpada albă și pufoasă ,iarna a venit în sfârșit !Cum devenim iar copii când începe să ningă ! Prin anul  1974 cred că era, au  început într-o zi să cadă fulgi mari ,fără oprire și a nins,nu s-a oprit până ce zăpada era aproape de streșinile caselor.Nu,nu e glumă,noi ,copiii ne-am bucurat nespus ,a doua zi n-am putut  merge la școală.Au ieșit  toți ,mama și noi,vecinii și copiii lor să curățăm zăpada de prin curte,apoi din fața caselor,totul într-o veselie și-ntr-o stare de bine care mă  face și acum să tresar.Și ulița noastră era plină de copii care mai de care pus pe glume și nebunii......Când fugeam toți pe deal la noi sau la Raveica Siichii, mamele stăteau  în drum și se bucurau și ele de joaca noastră.Ce ne dojeneau când săream la trambulinele construite de noi și ne dădeam peste cap cu sănii și schiuri cu tot!
Ei,dar povestea cu schiurile e intersantă!Erau făcute de noi din scândură de cireș cu toporul,apoi fierbeam câteva minute bune vârfurile schiurilor.Îndoiam mai departe aceste vârfuri fierte  și moi între zapii de la gard,lăsam să stea acolo până a doua zi și apoi eram sportivi adevărați.
Și iernile erau mai blânde cu noi.........

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu